Despre alimentatia porumbeilor s-a scris in diverse carti. Ceea ce pot spune eu, din experienta, este ca nu-i poti da , prin alimentatie unui porumbel de ornament, ceea ce el n-a mostenit genetic.Dar printr-o alimentatie variata si echilibrata ii poti mentine si intretine ceea ce trebuie sa aiba un porumbel visiniu:un penaj matasos cu luciu metalic, osatura buna vitalitate, capacitate de reproductie…etc.
Este foarte importanta alimentatia in timpul napirlirii sau cind au pui, dar asta nu inseamna , ca in restul timpului, porumbeii pot fi neglijati. Saptaminal e bine de dat porumbeilor verdeturi in diverse forme, fie crud proaspat fie sub forma de supa . de asemenea , vitamine, grit , nisip din scoici(litoralul Marii Negre e perfect fata de alte plaje straine si sarace in nisip).
Toate alimentele trebuie date cu moderatie , stiut fiind ca orice exces mai mult dauneaza decit face bine.
Doi factori esentiali pentru o viata sanatoasa sunt : soarele(cit mai mult) si umiditatea(cit mai putina). Daca umiditatea , o poti tine sub control cu ajutorul unui ceas hygroscopic, un asternut din talas si o sursa de caldura, in schimb soarele nu poate fi controlat.De aceea , ratia alimentara zilnica difera in functie de anotimp.Sigur intervin si alti factori, :napirlirea, reproducerea, zborul…
In cazul bolilor , sunt adeptul preventiei si nu tratamentului.Cind ai fie si o singura pasare bolnava esti nevoit sa tratezi, dar ca sa nu ajungi acolo e mai simplu sa previi printr-o dieta echilibrata si variata si un microclimat lipsit de umiditate.
Vitaminele : sunt necesare porumbeilor si trebuie tinut cont ca sunt de 2 feluri:liposolubile si hidrosolubile.
Substantele minerale:se impart in macroelemente si microelemente. Macroelementele sunt calciu fosfor magneziu potasiu , sulf. Toate contribuie la o osatura sanatoasa. Microelementele :cupru, mangan zinc , cobalt fier le putem asigura prin verdeturi si prin grit cumparat de la magazinele specializate.
Gritul: personal le pun grit in voliera . dar pun cite o cutiuta cu grit si in boxe asa incit fiecare isi ia de acolo cit are nevoie.
Sarea : este un aliment indispensabil porumbeilor.Daca li se da sare la intervale de timp, ei in prima faza vor consuma multa sare si implicit mai multa apa rezultind excremente moi. Daca , insa porumbeii vor avea sare tot timpul , ei se vor obisnui sa gaseasca sarea in acelasi loc, oricind , si vor consuma de fiecare data , atit cit au nevoie , fara a lua in exces.
Exista desigur diverse tipuri de seminte. Unele care plac mai mult, si care mai mult strica decit fac bine, daca sunt date in cantitati mari, cum ar fi :rapita, cinepa sau floarea soarelui. Rapita e buna la napirlire datorita continutului de sulf pe care il are, ajutind la formarea noilor pene. Altele care plac mai putin, dar asigura un penaj de invidiat, orz si ovaz de exemplu.
Nutreturile pentru porumbei(semintele) se impart in cereale (griu , porumb) leguminoase(mazare, mazariche, linte) si oleaginoase (rapita , cinepa , floarea soarelui). In diverse carti este specificat cum si cit se foloseste din fiecare.
Dari alb sau rosu este de asemenea indicat porumbeilor. Mi-a luat ceva timp , in trecut , pina mi-am dat seama ca dari este de fapt sorg la noi!!
Orezul este de asemenea un aliment care merita folosit.
Din cite am observat, porumbeii prefera semintele mai deschise la culoare. De aceea e bine de dat intii pe cele inchise si apoi pe cele deschise. Ideal este ca porumbeii sa manince , la masa, prima saminta aparuta in cale si nu sa astepte semintele preferate. Sigur ca din lipsa timpului, daca nu poti hrani la mana , atunci e mai bine ca mancarea sa prisoseasca decit sa lipseasca. Cu atit mai mult , cind au pui.Puii trebuie obisnuiti de mici sa se hraneasca singuri si pentru a-I invata treptat acest lucru eu pun in boxa o cutiuta cu mancare din care adultii vor ciuguli cu pofta iar puii vor observa acest lucru.
In felul acesta la 23 de zile ei se vor hrani singuri fara a mai cersi tot timpul mancare de la parinti. Astfel se usureaza si munca parintilor a masculului indeosebi si se vor concentra doar asupra noii ponte.
Arta hranirii consta in a asigura porumbeilor tot necesarul zilnic, fara a-i ingrasa insa.O porumbita prea grasa , s-ar pute sa nu-ti oua si poate ca nu acest lucru iti doresti.Reproducatorii trebuie sa fie intr-o stare perfecta de sanatate pentru a avea garantia ca puii rezultati vor fi indeajuns de puternici incit sa sparga coaja oului. O atmosfera prea uscata va duce la o coaja de ou, foarte tare pe care puiul cu mai lutina vitalitate nu va reusi s-o sparga.Pentru a evita acest lucru trebuie asigurat cel putin o baie pe saptamina reproducatorilor. O baie cu sare de baie care va asigura si umiditatea necesara oualelor dar va tine si parazitii la distanta. Femela trebuie sa aiba la dispozitie “materialul” necesar(grit, calciu, seminte vitamine) pentru a pune in ou tot ce e nevoie, astfel incit puii rezultati vor fi plini de vitalitate. Nu este cazul sa crestem pui debili care pina la maturitate sau si de aici incolo vor fi bolnaviciosi sau lipsiti de vlaga.
Pentru a avea continuitate prin pui reusiti bine dezvoltati trebuie sa acordam importanta ei, alimentatiei. Aceasta inseamna, in primul rind, o informare a noastra , cit mai profunda pentru a reusi in ceea ce ne-am propus: pui sanatosi si frumosi. Cind totul e facut din pasiune , nimic nu e greu, iar satisfactia va fi mare.
Desi mai sunt destule de spus, ma opresc aici evitind sa cad in derizoriu, spunind lucruri deja stiute.
Iubindu-ne porumbeii, toti vom cauta sa ne informam cit mai mult pentru a le asigura o viata cit mai buna.
| 
