|
Astazi, in Bucuresti, ca si in trecutul apropiat, din pacate, daca ai cumva norocul sa nu existe blocuri in vecinatatea locuintei tale, sigur ai in schimb o vila de 3-4 etaje. Intrucit nu poti construi un gratar care sa rivalizeze ca inaltime cu un bloc, porumbeii tai vor stationa mai mult pe blocurile sau vilele vecine.Si de aici posibile discutii.Stiut fiind faptul ca porumbeii din rasele romanesti au un “zbor de fluture” avind mai putin caracteristica de exemplu a voiajorilor, de “a stringe” si a cobori in picaj. Vorbesc la modul general.S-au construit , in perioada comunista, cartiere intregi de blocuri, disparind cartierele de case. Multi columbofili au renuntat… si usor, usor efectivele de porumbei din rasele romanesti(crescute si selectionate la Bucuresti si imprejurimi) sau imputinat pina aproape de disparitie. Este si cazul visiniilor codalbi .
Daca acum mai bine de 25 de ani Feliciu Bonatiu scria in cartea Rasele de porumbei din Romania “ astazi visiniii sunt crescuti in voliere pentru frumusetea lor”… este evident ca zborul acestor porumbei s-a diminuat. Deoarece acesti porumbei au fost crescuti si selectionati pentru a indeplini caracterele specifice rasei, este de dorit incercarea mentinerii acestor caractere, imbunatatirea lor si eliminarea pe cit posibil a defectelor. Incercarea de a obtine un lot cit mai omogen posibil. Acest deziderat va reusi prin imperecheri potrivite, dar daca pierzi la zbor, exemplare valoroase este greu sa aduci altele in loc, efectivele fiind deja putine.
Iata deci premizele care au dus in timp ca acesti porumbei sa ajunga astazi , aproape doar de ornament. Dar ce frumosi sunt! Cu un penaj matasos, cu luciu metalic, culoarea visiniei coapte, imbinindu-se cu albul unei cozi larg desfacute… cu chenare in aripile trenate, cu un guler alb in jurul gitului… cu un cap mic patratos cu colturi rotunjite cu cioc alb si ochi portocalii… scurti pe picioare, cu pieptul bombat scos in afara…
Sigur ca eu nu militez pentru cresterea visiniilor in voliera. Dar, din pacate, in conditiile actuale ale Bucurestiului acest lucru este de preferat sau mai exact, se intimpla.! Odata cu inmultirea efectivului , avind un lot de reproducatori, voi realiza si un lot de zbor. Sper sa pot prezenta in curind si visinii codalbi la zbor. Deja un bun prieten de-al meu, vechi si excelent cunoscator in visinii, a realizat citeva zboruri la disparitie.
Am scris aceste rinduri , pentru a se intelege, ca trebuie sa te adaptezi conditiilor date si in orice conditii sa incerci si sa reusesti, sa duci rasa mai departe. Dar trebuie pastrate caracteristicile acestei rase.
Am avut sansa de a discuta cu vechi colunbofili . Oameni care s-au nascut si crescut printre porumbeii de rasa romaneasca. Oameni care au in spate experienta lor si pe cea a inaintasilor lor. Intemeietorii rasei. Regret ca nu ma numar si eu printre ei.In schimb, pentru aceasta, incerc o perfectionare cit mai mare, fiind atent la detalii si “furand meserie”. Iar cind pui si suflet , nu se poate sa nu reusesti! Atunci cind faci din iubire si pasiune , rezultatele poate intirzie, dar vor aparea cu siguranta.
Ajungind sa-mi cunosc proprii visinii, ajungind sa vad si sa cunosc diversi alti visinii, am constatat ca exista destule carente in standardul din cartea Rasele de porumbei din Romania de Feliciu Bonatiu. Pe buna dreptate, nici acest mare columbofil roman nu putea sa le stie pe toate asa cum nimeni nu pretinde ca ar sti. Trebuie sa ne perfectionam mereu, si nu mi-e rusine sa invat pe zi ce trece cite ceva de la orice om . Nu detin adevarul absolut, departe de mine acest gind. Dar… visiniii trebuie sa aiba “nuca” trebuie sa nu aiba “izmene” si alte asemenea detalii , poate mai marunte , dar care pina la urma fac diferenta intre un exemplar bun si unul cu adevarat valoros.Multi crescatori din Bucuresti si din alte zone , evident cunosc aceste lucruri. Eu am pornit de la exemplare bune, mai ales in privinta culorii, si ,incet incet, am reusit obtinerea unor exemplare net superioare. Dar asta nu inseamna ca ma voi opri aici! Din contra! Istoria o scriem toti in fiecare clipa a vietii noastre.
Imi permit astazi , cu toata modestia si consideratia mea fata de vechii columbofili sa fac unele aprecieri fata de porumbeii visinii codalbi. Este important sa stii de unde ai plecat, spre ce tinzi si unde te afli la un anumit moment. Pentru ca iubesc aceasta rasa continui sa ii perfectionez, perfectionindu-ma intii pe mine. Nu poti inceta sa inveti despre ceva ce iubesti cu adevarat. Eu am pornit la drum cu porumbei acceptabili din punct de vedere al standardului. Mi-am dat seama curind, ca din porumbei cu un bagaj genetic mediu, numai din intimplare , poate iesi un exemplar peste medie. Acest exemplar trebuie pastrat si valorificata frumusetea lui, dar nu ajunge. Este preferabil sa cresti porumbei cu un bagaj genetic bun , in felul acesta si rezultatele vor fi mai aproape de asteptarile fiecaruia. Am procedat intocmai, eliminind (din crescatorie , nu fizic) exemplarele mai putin reusite si pastrand pe cele care intruneau in mare masura cit mai multe din caracteristicile rasei. Trebuie avut in vedere ca atunci cind imperechezi 2 porumbei, imperechezi de fapt bunicii si strabunicii fiecaruia. De aceea , am cautat sa aflu cit mai mult din punct de vedere genetic despre ce se afla in spatele fiecarui porumbel achizitionat. De aceea tin o evidenta stricta, in crescatorie, inclusiv a porumbeilor pe care nu ii mai am. Sunt adeptul cresterii unui lot mai restrins dar cit mai omogen fenotipic. Atita vreme cit efectivele actuale de visinii sunt dramatic diminuate, atita vreme cit de-a lungul timpului , din varii motive , sau incrucisat visinii cu porumbei din alte rase , dar asemanatori, gen castanii , cafenii, astazi munca de selectie este anevoioasa. Era grea si inainte, nu degeaba batrinii spuneau ca visiniul este “ pana cea mai a naibii” .Insa ce e usor astazi? Si cu atit mai mare e satisfactia , cu cit drumul pina la reusita este greu si uneori poate, descurajant. Dar “ceea ce nu te omoara, te intareste” , si de aceea am mers mereu inainte! Uneori descurajat alteori dezamagit, dar mereu cu hotarire. |
